The F-word

2010-01-08T13:05:00.000-08:00

Welcome to my world

2010-01-05T06:49:00.001-08:00

De ce blog?

Pentru ca vreau un loc unde sa defulez fara sa-mi pese de comentariile celorlalti, poate pentru a-mi monitoriza indoielnica evolutie si multe alte motive pentru care nu am timp, rabdare si chef sa le public!

Asadar, welcome to my world!

Profesionistii si baietii descurcareti...

2009-07-19T11:23:00.000-07:00

Cu articolul de mai jos ma identific 100%. Este destul de vechi, dar atat de actual, a fost publicat in Dilema, iar autorul este Alfred Bulai.

Poate este raspunsul la criza de competenta care se manifesta atat de pregnant. Sau poate nu inteleg nimic din ce ma inconjoara...

"Un gradinar de la o televiziune londoneza, cu foarte multi ani in urma, a ajuns, aproape peste noapte, un moderator de televiziune de mare succes. Talentele nu trebuie sa faca multa scoala si cu siguranta pot sa apara de oriunde. O lume dinamica trebuie sa fie deschisa, rupta de canoane si extrem de receptiva la nou. Pare ca nu trebuie sa faci multa scoala, nu trebuie sa fii un profesionist pentru a te impune intr-un domeniu pentru care ai talent.

Daca exista un numitor comun, care ar putea caracteriza societatea romaneasca contemporana, acesta ar fi "lipsa totala de profesionalism". La noi, toti se pricep la toate. Toti isi dau cu parerea. Oricine poate fi specialist in ceea ce se cere la un moment dat. Tot mai mult astazi baiatul descurcaret, care bineinteles poate fi oricand si o fata isteata, reprezinta definitia omului de care ai nevoie. Ca profesor, am vazut de-a lungul anilor multi studenti foarte buni care s-au realizat cu cu mare greutate, unii care chiar nu au reusit, si , totodata, multi studenti lamentabili, care au ajuns rapid in functii extrem de onorante. Explicatia este simpla insa doar daca luam in calcul ca si cei care ii angajau erau, la randul lor, niste descurcareti.

Ce este un baiat descurcaret? El este omul care se pricepe exact la problema pe care o ai tu, indiferent care este aceasta, este cel care isi da cu parerea, cel care fara nici un fel de studii sau pregatire intr-un domeniu este in stare sa contrazica pe cel mai legitim dintre specialisti, este cel care se pleaca cu inalta cucernicie in fata celor puternici, cei care de altfel ii permit sa fie sau sa ramana descurcaret, este cel care prinde din zbor termenii sau simple cuvinte atractive pentru care nu gaseste niciodata un corespondent romanesc, este cel care nu a aflat ca in domeniul in care se considera specialist s-au publicat o multime de lucrari si nu in ultimul rand este cel care invoca nevoia imperioasa de a lua contact, de a se documenta, undeva in Vest, dar care nu a aflat ca exista lucrari, poate multe si foarte utile, in Romania.

Lumea este plina de astfel de personaje. De altfel, nici nu este greu sa le identifici. Baietii descurcareti sunt in general cei care se ofera sa rezolve orice fel de probleme, cei care nu au invatat ca veritabilul profesionist este cel ce incepe cu: "eu doar atat pot sa rezolv". Mai mult, la un nivel strict empiric, am putea spune ca principalul indicator al lipsei de profesionalism este dat de numarul de expresii englezesti pe care cineva le utilizeaza ca atare in propriul discurs. Acest lucru se intampla, aproape intotdeauna, pentru ca baiatul descurcaret trebuie sa mentina aparentele. A fi descurcaret inseamna a crea impresie. Ori, daca nu ai idei, daca nu poti fi profund, daca nu intelegi fenomenele sau procesele la care iei parte, atunci trebuie sa impresionezi prin altceva. Prin ce altceva daca nu prin niste cuvinte care suna bina, obligatoriu rostite in limba lui Shakespeare? Eventual, cade bine sa se invoce vizitele facute in strainatate, care cel mai adesea sunt doar impresii de calatorie, dar eficiente pentru a construi o legitimitate. Si trebuie sa recunoastem ca nu sunt putini romanii care sunt mai mult decat impresionati cand aud propozitii de genul: "Eu, in America (in Franta, Anglia, Germania etc.) am vazut ca asa se face", "... in America se obisnuieste, "Germanii fac sau cred nu stiu ce...". Sofistic vorbind, aceste afirmatii sunt echivalente cu "Stiu asta pentru ca am auzit astazi de dimineata doi batrani vorbind in autobuz". Dar ce mai conteaza?

Un numar extrem de mare de personaje descurcarete lucreaza, evident firesc, in meseriile de mare impact public. Nu putini in televiziune. Aici lucrurile sunt chiar mai simple. Importul de modele este cel mai adesea un deziderat, moderatorul sau realizatorul netrebuind sa faca altceva decat sa se descurce. Succesul va veni cu siguranta.

Au aparut in ultimul timp numeroase emisiuni interactive, de mare succes si in Occident, in care publicul participa cu propriile istorii de viata, cu propriile probleme sau conflicte, cu rufele mai mai curate sau mai murdare din propriile familii. Este indiscutabil ca aceste formule de emisiuni prind in general la public si chiar au o functie sociala sau si comunitara cu totul deosebita. Audienta este sensibilizata la problemele semenilor, publicul poate asimila percepte si norme sociale, spiritul comunitar poate fi stimulat. Talcul central al acestor emisiuni este in fond tocmai acela de a afirma valorile si normele comunitare si sociale, morala si chiar justitia unor societati particulare.

Cele mai multe personaje descurcarete nu reusesc sa dea insa o asemenea perspectiva activitatilor televizive. Unii dintre cei care realizeaza aceste emisiuni nu pot sa faca altceva decat sa imite cat mai bine forma, insa doar atat.

Dar, totusi, de ce sunt o problema baietii descurcareti?

Pai sunt o problema pentru ca exista anumite domenii in care daca vrei sa supravietuiesti ai nevoie de profesionisti, profesionisti adevarati. Sistemul bancar, industria si agricultura romaneasca, de altfel chiar si politica, au demonstrat ca baietii descurcareti nu sunt chiar atat de eficienti. Cam la fel stau lucrurile si in diplomatie, si in relatiile cu institutiile europene, cu investitorii straini si, vai, cu cate domenii am putea continua.

Avem nevoie de profesionisti, de cat mai multi profesionisti. Aceasta este o certitudine. Din pacate, de multe ori beneficiarii, cei care sunt pusi sa aleaga sau sa selecteze, sunt doar descurcareti si, prin urmare, nu prea au cum, altfel decat aleator, sa prefere si specialisti.

Cu siguranta, mai exista si o alta problema. Natura noastra de descurcareti are radacini culturale mult mai profunde. Cu ce ne laudam in viata de zi cu zi? Cu ce ne laudam atunci cand ne invocam istoria? Nu cumva cu faptul ca reusim intotdeauna sa ne descurcam?

Apropo, nu cumva ne-am descurcat si cu articolul acesta? Poate chiar cu majoritatea articolelor pe care le cititi chiar acum?

Si cum am putea stii?"

feuerball

The F-word

Welcome to my world

Profesionistii si baietii descurcareti...